Mi-aduc aminte ca ceea ce mi-a sarit in ochi, atunci cand am vazut-o intaia oara, au fost picioarele. Dracia dracului, chestiile alea nici macar nu se puteau numi picioare - catalige mai degraba. Lungi rau. Cand a intrat pe terasa a facut-o de parca intra pe tarlaua cu dovlecei a bunica-sii. Pasi largi, soldul in pendul stanga-dreapta, blugii stateau sa plesneasca-ntre picioare: avea fata un cap-compas, ceva de speriat. Un metru douazeci pe putin, daca ar fi avut careva rabdarea si prezenta de spirit sa-l masoare. Acum ca stau oarecum stramb (am un nenorocit de scaun cu orientare de stanga) si judec drept, curatat de hormoni, nu era cine stie ce frumusete.
Picioarele ce-i erau lungi, vanoase iar textura blugilor nu putea ascunde joaca muschiului naravas. In rest.. sanii aratau ca o rosie turtita de-o mana descreierata. Nu-i vorba, se vedeau. Erau palpabili. Dar se vedeau intinsi, nu tuguiati. Vorba aia batraneasca era facuta pentru ea: din fata zimbru, din lateral timbru. Nu mai zic de zambet: avea un stil.. ceva de speriat: buzele se dadeau pe spate, dintii avansau inainte, totul semana cu niste teste inaintea filmarilor la "Alien". Sa nu mint, nu era chiar de speriat. Dar asa-s eu, pricinos. Mai tarziu, cand am apucat sa-i iau fundul la tinta cu privirea, m-am lamurit si acolo: coapse fusiforme, formate, dar cam absente. Nu erau deloc bombate. Existau, dar trebuia sa te pasioneze femeile trase prin inel ca sa-ti placa si fundul ei. Bine, de ce sa mint... mie, in seara respectiva, imi placeau toate fundurile din lume.
Fiinta raspundea la numele de Monica. Dar m-a costat doua ture de prezentari ca sa inteleg numele. Noroc cu un amic ce-a venit mai tarziu, dupa ea, altfel m-as fi facut de poveste intreband-o cum o cheama. E drept, bausem vreo doua beri si, nemancat fiind, deja imi fila o lampa, dar.. asta nu e o scuza suficienta. Monica venise alaturi de noi la invitatia unui amic comun, care... Acum pe bune, va intereseaza detaliile?! Stiam eu ca nu. Ei bine, in seara aia - pe terasa -, m-am ocupat de Monica. S-a asezat in fata mea iar idiotii de amici ai mei trecusera pe discutii microbistice. Pe chestia asta mi-am indreptat toata atentia, fara remuscari, spre individa de vizavi. I-o luasem inainte cu doua beri, am mai ras vreo doua cata vreme ea se chiora in meniu (n-am inteles niciodata de ce femeile trebuie sa citeasca tot meniul, cap-coada, daca stiu de la bun inceput ce vor sa comande) si-apoi s-a pornit discutia..
Hermeneutica, incognoscibilitate si metafizica indubitabil absconsa. Nu mai stiu ce dracu am zis eu, legat de toate subiectele astea, cert e ca ea imi dadea dreptate ca mai apoi sa ma critice. "Asa-i, dar nu ai dreptate. " Fir-ar sa fie, a avut noroc ca bausem inainte, altfel as fi luat-o de gat si-as fi pus-o pe calea ferata cu forta, inaintea rapidului de Constanta. Iarasi mint.. fata avea partea ei de dreptate. Dar nu puteam sa i-o dau fara batalie, nu? Ca de-aia-s barbat, spre rusinea mea. Ca sa simplific lucrurile, seara a decurs merveios, pana cand a trebuit sa ne caram fiecare la casa lui. Spre surprinderea mea (jur ca nu-mi doream asta - mint), Monica statea in apropierea mea. Deci gasca s-a impartit in doua. Eu cu ea spre Berceni, ceilalti unde au vazut cu ochii. Pe drumul spre casa trebuie sa recunosc... i-am pus o mana pe picior. Dar mi-am cerut in secunda doi milioane de scuze: nu eram suficient de beat cat sa nu-mi pese. Partea amuzanta - zic acum - a aparut cand am ajuns la mine acasa. Eram peste strada si mi-a spus ca nu are bani sa schimbe taximetristului. Ghici cine a fost cu tupeu ca Ceausescu si-a zis "ramai la mine, atunci"? Mda, subsemnatul. Si-a ramas.
A ramas la mine. Iar noaptea respectiva o sa-mi ramana veci pururea in memorie. A fost simplu: am intrat in casa, i-am facut turul, apoi un sandvis (salam victoria cu rosii si cascaval), apoi inca un sandvis. Bucataria era prea mica pentru noi.. asa ca ne-am mutat in camera mea. Cand am intrebat-o daca vrea un tricou de-al meu sa doarma in el, mi-a raspuns in gura mare "da". Si si-a dat sutienul jos, abia apoi si-a luat tricoul pe ea (sunt unele gagici care intai se imbraca, abia apoi se dezbraca). Apoi ne-am intins in pat. Cand am intrebat-o daca ma lasa s-o iau in brate, mi-a raspuns la fel: "da". Am facut gestul, iar domnisoara Monica s-a intepenit brusc cu fundul in centrul meu de greutate, ca sa zic asa. Si-atunci, cat eram de ametit.. am dat s-o mangai pe-o coapsa. Am bagat mana prin pantalonii ei. Raspunsul? "Nu, scoate-o, te rog.. Sunt in perioada aia a lunii. " Apoi s-a intors si m-a sarutat scurt. Noaptea a trecut greu al dracului.
A doua zi dimineata, la 7, s-a ridicat din pat, s-a imbracat in hainele ei si a plecat.
Picioarele ce-i erau lungi, vanoase iar textura blugilor nu putea ascunde joaca muschiului naravas. In rest.. sanii aratau ca o rosie turtita de-o mana descreierata. Nu-i vorba, se vedeau. Erau palpabili. Dar se vedeau intinsi, nu tuguiati. Vorba aia batraneasca era facuta pentru ea: din fata zimbru, din lateral timbru. Nu mai zic de zambet: avea un stil.. ceva de speriat: buzele se dadeau pe spate, dintii avansau inainte, totul semana cu niste teste inaintea filmarilor la "Alien". Sa nu mint, nu era chiar de speriat. Dar asa-s eu, pricinos. Mai tarziu, cand am apucat sa-i iau fundul la tinta cu privirea, m-am lamurit si acolo: coapse fusiforme, formate, dar cam absente. Nu erau deloc bombate. Existau, dar trebuia sa te pasioneze femeile trase prin inel ca sa-ti placa si fundul ei. Bine, de ce sa mint... mie, in seara respectiva, imi placeau toate fundurile din lume.
Fiinta raspundea la numele de Monica. Dar m-a costat doua ture de prezentari ca sa inteleg numele. Noroc cu un amic ce-a venit mai tarziu, dupa ea, altfel m-as fi facut de poveste intreband-o cum o cheama. E drept, bausem vreo doua beri si, nemancat fiind, deja imi fila o lampa, dar.. asta nu e o scuza suficienta. Monica venise alaturi de noi la invitatia unui amic comun, care... Acum pe bune, va intereseaza detaliile?! Stiam eu ca nu. Ei bine, in seara aia - pe terasa -, m-am ocupat de Monica. S-a asezat in fata mea iar idiotii de amici ai mei trecusera pe discutii microbistice. Pe chestia asta mi-am indreptat toata atentia, fara remuscari, spre individa de vizavi. I-o luasem inainte cu doua beri, am mai ras vreo doua cata vreme ea se chiora in meniu (n-am inteles niciodata de ce femeile trebuie sa citeasca tot meniul, cap-coada, daca stiu de la bun inceput ce vor sa comande) si-apoi s-a pornit discutia..
Hermeneutica, incognoscibilitate si metafizica indubitabil absconsa. Nu mai stiu ce dracu am zis eu, legat de toate subiectele astea, cert e ca ea imi dadea dreptate ca mai apoi sa ma critice. "Asa-i, dar nu ai dreptate. " Fir-ar sa fie, a avut noroc ca bausem inainte, altfel as fi luat-o de gat si-as fi pus-o pe calea ferata cu forta, inaintea rapidului de Constanta. Iarasi mint.. fata avea partea ei de dreptate. Dar nu puteam sa i-o dau fara batalie, nu? Ca de-aia-s barbat, spre rusinea mea. Ca sa simplific lucrurile, seara a decurs merveios, pana cand a trebuit sa ne caram fiecare la casa lui. Spre surprinderea mea (jur ca nu-mi doream asta - mint), Monica statea in apropierea mea. Deci gasca s-a impartit in doua. Eu cu ea spre Berceni, ceilalti unde au vazut cu ochii. Pe drumul spre casa trebuie sa recunosc... i-am pus o mana pe picior. Dar mi-am cerut in secunda doi milioane de scuze: nu eram suficient de beat cat sa nu-mi pese. Partea amuzanta - zic acum - a aparut cand am ajuns la mine acasa. Eram peste strada si mi-a spus ca nu are bani sa schimbe taximetristului. Ghici cine a fost cu tupeu ca Ceausescu si-a zis "ramai la mine, atunci"? Mda, subsemnatul. Si-a ramas.
A ramas la mine. Iar noaptea respectiva o sa-mi ramana veci pururea in memorie. A fost simplu: am intrat in casa, i-am facut turul, apoi un sandvis (salam victoria cu rosii si cascaval), apoi inca un sandvis. Bucataria era prea mica pentru noi.. asa ca ne-am mutat in camera mea. Cand am intrebat-o daca vrea un tricou de-al meu sa doarma in el, mi-a raspuns in gura mare "da". Si si-a dat sutienul jos, abia apoi si-a luat tricoul pe ea (sunt unele gagici care intai se imbraca, abia apoi se dezbraca). Apoi ne-am intins in pat. Cand am intrebat-o daca ma lasa s-o iau in brate, mi-a raspuns la fel: "da". Am facut gestul, iar domnisoara Monica s-a intepenit brusc cu fundul in centrul meu de greutate, ca sa zic asa. Si-atunci, cat eram de ametit.. am dat s-o mangai pe-o coapsa. Am bagat mana prin pantalonii ei. Raspunsul? "Nu, scoate-o, te rog.. Sunt in perioada aia a lunii. " Apoi s-a intors si m-a sarutat scurt. Noaptea a trecut greu al dracului.
A doua zi dimineata, la 7, s-a ridicat din pat, s-a imbracat in hainele ei si a plecat.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu