Cronica unor relatii ratate - 1. Monica

Mi-aduc aminte ca ceea ce mi-a sarit in ochi, atunci cand am vazut-o intaia oara, au fost picioarele. Dracia dracului, chestiile alea nici macar nu se puteau numi picioare - catalige mai degraba. Lungi rau. Cand a intrat pe terasa a facut-o de parca intra pe tarlaua cu dovlecei a bunica-sii. Pasi largi, soldul in pendul stanga-dreapta, blugii stateau sa plesneasca-ntre picioare: avea fata un cap-compas, ceva de speriat. Un metru douazeci pe putin, daca ar fi avut careva rabdarea si prezenta de spirit sa-l masoare. Acum ca stau oarecum stramb (am un nenorocit de scaun cu orientare de stanga) si judec drept, curatat de hormoni, nu era cine stie ce frumusete.

Picioarele ce-i erau lungi, vanoase iar textura blugilor nu putea ascunde joaca muschiului naravas. In rest.. sanii aratau ca o rosie turtita de-o mana descreierata. Nu-i vorba, se vedeau. Erau palpabili. Dar se vedeau intinsi, nu tuguiati. Vorba aia batraneasca era facuta pentru ea: din fata zimbru, din lateral timbru. Nu mai zic de zambet: avea un stil.. ceva de speriat: buzele se dadeau pe spate, dintii avansau inainte, totul semana cu niste teste inaintea filmarilor la "Alien". Sa nu mint, nu era chiar de speriat. Dar asa-s eu, pricinos. Mai tarziu, cand am apucat sa-i iau fundul la tinta cu privirea, m-am lamurit si acolo: coapse fusiforme, formate, dar cam absente. Nu erau deloc bombate. Existau, dar trebuia sa te pasioneze femeile trase prin inel ca sa-ti placa si fundul ei. Bine, de ce sa mint... mie, in seara respectiva, imi placeau toate fundurile din lume.

Fiinta raspundea la numele de Monica. Dar m-a costat doua ture de prezentari ca sa inteleg numele. Noroc cu un amic ce-a venit mai tarziu, dupa ea, altfel m-as fi facut de poveste intreband-o cum o cheama. E drept, bausem vreo doua beri si, nemancat fiind, deja imi fila o lampa, dar.. asta nu e o scuza suficienta. Monica venise alaturi de noi la invitatia unui amic comun, care... Acum pe bune, va intereseaza detaliile?! Stiam eu ca nu. Ei bine, in seara aia - pe terasa -, m-am ocupat de Monica. S-a asezat in fata mea iar idiotii de amici ai mei trecusera pe discutii microbistice. Pe chestia asta mi-am indreptat toata atentia, fara remuscari, spre individa de vizavi. I-o luasem inainte cu doua beri, am mai ras vreo doua cata vreme ea se chiora in meniu (n-am inteles niciodata de ce femeile trebuie sa citeasca tot meniul, cap-coada, daca stiu de la bun inceput ce vor sa comande) si-apoi s-a pornit discutia..

Hermeneutica, incognoscibilitate si metafizica indubitabil absconsa. Nu mai stiu ce dracu am zis eu, legat de toate subiectele astea, cert e ca ea imi dadea dreptate ca mai apoi sa ma critice. "Asa-i, dar nu ai dreptate. " Fir-ar sa fie, a avut noroc ca bausem inainte, altfel as fi luat-o de gat si-as fi pus-o pe calea ferata cu forta, inaintea rapidului de Constanta. Iarasi mint.. fata avea partea ei de dreptate. Dar nu puteam sa i-o dau fara batalie, nu? Ca de-aia-s barbat, spre rusinea mea. Ca sa simplific lucrurile, seara a decurs merveios, pana cand a trebuit sa ne caram fiecare la casa lui. Spre surprinderea mea (jur ca nu-mi doream asta - mint), Monica statea in apropierea mea. Deci gasca s-a impartit in doua. Eu cu ea spre Berceni, ceilalti unde au vazut cu ochii. Pe drumul spre casa trebuie sa recunosc... i-am pus o mana pe picior. Dar mi-am cerut in secunda doi milioane de scuze: nu eram suficient de beat cat sa nu-mi pese. Partea amuzanta - zic acum - a aparut cand am ajuns la mine acasa. Eram peste strada si mi-a spus ca nu are bani sa schimbe taximetristului. Ghici cine a fost cu tupeu ca Ceausescu si-a zis "ramai la mine, atunci"? Mda, subsemnatul. Si-a ramas.

A ramas la mine. Iar noaptea respectiva o sa-mi ramana veci pururea in memorie. A fost simplu: am intrat in casa, i-am facut turul, apoi un sandvis (salam victoria cu rosii si cascaval), apoi inca un sandvis. Bucataria era prea mica pentru noi.. asa ca ne-am mutat in camera mea. Cand am intrebat-o daca vrea un tricou de-al meu sa doarma in el, mi-a raspuns in gura mare "da". Si si-a dat sutienul jos, abia apoi si-a luat tricoul pe ea (sunt unele gagici care intai se imbraca, abia apoi se dezbraca). Apoi ne-am intins in pat. Cand am intrebat-o daca ma lasa s-o iau in brate, mi-a raspuns la fel: "da". Am facut gestul, iar domnisoara Monica s-a intepenit brusc cu fundul in centrul meu de greutate, ca sa zic asa. Si-atunci, cat eram de ametit.. am dat s-o mangai pe-o coapsa. Am bagat mana prin pantalonii ei. Raspunsul? "Nu, scoate-o, te rog.. Sunt in perioada aia a lunii. " Apoi s-a intors si m-a sarutat scurt. Noaptea a trecut greu al dracului.

A doua zi dimineata, la 7, s-a ridicat din pat, s-a imbracat in hainele ei si a plecat.

Eseu asupra epilarii

Aseara m-am epilat. Ca de obicei, a fost o tortura, mai ales sa scot firele de par ramase in gaura de scurgere a cazii: nu se mai fac ca pe vremuri, cu gratarul la suprafata. Acum trebuie sa iti infigi degetele ca-ntr-o femeie. Tot ca acolo.. nu stii peste ce dai. Eu am scos la iveala niste fire de par care cu siguranta nu-mi apartineau mie. Prea lungi si prea blonde.

Imi place sa ma epilez*, desi conceptul asta e strain de mine. I-am dat o alta valenta, in absenta tariei de caracter si a curajului sa folosesc ceara de epilat. E paradoxal. Daca m-as taia, oricat de oribil, la un deget, as rabda si-as strange din dinti. Apoi m-as lauda cunoscutilor. As exagera cantitatea de sange curs. As da dimensiuni fabuloase taieturii. Noi, barbatii, ne pricepem la exagerat. As zice chiar ca suntem mai buni ca femeile, la capitolul asta (!?). Dar durerea unei epilari cu ceara... n-as accepta-o.

Intotdeauna m-au uimit femeile care nu stiu sa se epileze. Dragele, folosesc lama mai des decat se barbierea taica-meu (care o facea zilnic), iar asta se vede. Cand ma cufundam intre coapsele lor, ma uimea oribilitatea deloc aspectuoasa a zonei respective. Daca le-ai fi intrebat inainte, ar fi spus cu mandrie ca se epileaza total. Nu stiu de ce se infoiau in pene: zona arata mai rau ca un teren de fotbal atacat de cateva mii de cartite.

Eu am prins o oarecare indemanare: urmez mereu o anumita directie, altfel or sa creasca firele incarnate si-o sa ma trezesc cu o multime de punctisoare rosii care baleiaza calea spre Sfantul Sfintilor. Folosesc foarfeca si, pe ici pe colo, lama de ras. Nu-mi place sa umblu cu stuful in pantaloni. E o simpla problema legata de aspect si comfortabilitate. Si de marime. Un madular ras, tuns si frezat arata mai impozant decat unul ingropat in padurea fermecata. Cred ca pentru asta ma chinui. Spaima cea mai mare e sa nu-mi retez prea mult din piele, in incercarea de-a curata imprejmuirile.

Nu aveam un motiv special pentru care m-am epilat aseara. Nu asteptam pe nimeni la mine. Dar.. era Pastele, nu? Si de Paste imi place sa ma curat de toate pacatele si de toate tarele trupului si sufletului. Daca am facut curat in casa, daca am spalat pe jos, daca am aspirat, dus gunoiul, spalat aragazul, de ce sa nu ma curat si pe mine insumi? Si de praf, si de dorinte.. S-apoi,cine mai stie de unde poate sari iepurele? Sa nu-l asteptam nepregatiti.

----
*De fapt ma depilez. Cu foarfeca si lama de ras, pentru ca epilarea implica ceara. Dar cum depilarea mea da rezultate mai bune decat obtin femeile atunci cand se epileaza.. Pot s-o numesc cum vreau eu.

De inceput

Pun pariu cu oricine are chef sa piarda ca la batranete nu o sa va mai aduceti aminte niciuna din toate intamplarile frumoase care v-au jalonat anii vietii - o sa va amintiti, chiar cu lux de amanunte, numai rateurile, gafele si celelalte povesti din categoria "de-as putea numai sa ma intorc in timp". Nu e vina nimanui, asta-i firea umana.

Amuzant va fi cand o sa va mintiti nepotii ca ati facut cutare fapta de vitejie, sau cand o sa improvizati diferite intamplari din amintiri amestecate si auzite prin ziare pentru ca... sa fim sinceri, adevarul despre un om iese la iveala numai in momente neplacute. Si cum adevarul iese mereu la iveala.. soarta nu va va lasa sa va mintiti si pe patul de moarte.

Eu incerc sa nu ma mint acum, cat nu sunt tanar. Nu toate relatiile mele au fost perfecte, nu toate aventurile au mers ata. De-aceea o sa fiu sincer cu mine.. si-o sa fiu sincer in povestile mele: ce, cu cine, de ce am facut.. In curand.